Chiar asa era...si la noi in apartament era un frig groaznic, chiar si dupa revolutie, in anii mei de liceu. Pana a reusit tatal meu sa faca separatie de gaze si sa monteze centrala proprie, sa mai izoleze peretii si sa schimbe tamplaria. De aceea am fobie la frig, nu il suport deloc!
Eu am ramas traumatizat de întreruperea energiei electrice între anumite ore seara. Mama făcuse rost de la un magazin de la țară de o lampa cu gaz ca sa pot face temele în bucătărie unde puteam încălzi mai ușor de la aragaz. Ei aveau un stoc de lumânări pentru una din camere (și ala luat pe sub mana de la un unchi care era gestionar la un magazin de produse chimice). Învățătoarea mea o rugase pe mama să-i facă rost de niște suluri de hârtie igienica de la același unchi...
In epoca de aur a PSD (cu Nastase, Cozmanca, Michi Șpagă, etc.) a fost o iarna în care primarul PSD local nu a putut sa finanțeze păcura pentru societatea locală de termoficare. Afara erau și -20 de grade iar caloriferele la limita înghețului. Aveam copil de 2 ani și a ținut vreo doua săptămâni... Am avut ocazia să-l aud pe directorul de la termoficare cum se milogea la Cozmanca (care era parlamentar din zona) sa rezolve trimiterea a câteva vagoane de păcură ca sa nu înghețe calorifere oamenilor. Aia a fost scârba maxima, la câteva luni am plecat din țară.
Am avut noroc cu curentul se oprea rar, mai mult la bunici decat acasa la bloc, cred ca suntem pe retea cu Spitalul Fundeni sau ceva. SI bunicii aveau lampa cu gaz.
Am avut niste dispute cu diferiti amici, de aproximativ aceeasi varsta cu mine,care sustineau sus si tare, ca nu a fost asa nasol.Aveam 20 de ani la asazisa revolutie si nu pot uita frigul pe care l faceam noaptea.Dormeam toti 3 fratii in acelasi pat si neavand plapuma ne inveleam cu paltoane peste paturi.Ori uleiul si zaharul pe cartela.Cozile la paine ori la orice se putea primii la alimentarele goale, in fapt pline de conserve de peste, creveti si bautura.Oamenii sunt scrantiti rau,nu ca as fi eu foarte zdravan la cap, dar sa negi realitatea, ori suferi de disonanta cognitiva ori esti batut in cap,pur si simplu.
Inca mai sunt multi idioti care regreta perioada aia sin pacate. Aveam 9 ani cand a picat regimul, imi amintesc insa destule din perioada aia. Am fost printre cei norocosi care aveau bunici la tara si primeam diverse de la ei... Trei chestii urate imi vin acum in minte: aglomeratia din trenul Iași-Timișoara cand fiecare cara in plase de rafie porcul taiat la bunici (aici se adauga si mirosul groaznic din tren) si frigul. Nu conta ce faceai si unde erai frigul te rupea in doua in perioada iernii... Pot spune ca si urmatorii ani dupa 90 era la fel. Ultima chestie a fost frica părinților cand am primit vizita securitatii... A fost doar o verificare de rutina sa vada ce carti avem in biblioteca si ce citim.
Ca un memento, probabil, trenul Iasi-Timisoara e azi acelasi tren al foamei din vremea studentiei mele (jumatatea anilor 2000), iar atunci era la fel ca in copilaria mea mica (ultima jumatate a anilor '80).
Da. Cam așa am trait și eu pe vremea aia. Singurul aspect frumos era acela că erau foarte mulți copii în bloc și în cartier și aveam o grămadă de prieteni. Nu puteai să te plângi că nu ai cu cine să te joci sau să socializezi. În rest a fost greu de trait, în special după 1980 era tot mai apăsătoare atmosfera.
nu regret deloc comunismul dar descrierea ta face parte din ultimii 10-12 ani de comunism. la sfarsitul anilor '60 si pana la sfarsitu' anilor '70 in comunism nu o fost asa, intreaba-ti parintii sau pe cei mai in varsta. parintii mei aveau apa calda la bloc 24 din 24, iarna caldura in calorifere 24 din 24, nu cozi la paine, nu cozi la carne. bun, nu se gaseau chiar toate delicatesurile dar nici lipsa nu era. pe timpu' verii, in fiecare duminica (sambata era zi normala de munca) toata lumea era afara la gratar cu lazi de bere (o lada avea 24 de sticle), absolut oricine isi permitea. daca aveai de cumparat ceva mai costisitor (gen mobila, de exemplu) ce costa mai mult de 500 lei (de cifra asta nu-s sigur da-i buna ca exemplu) puteai cumpara in rate fara dobanda. erau locuri in spitale si nu trebuia mers cu mancare sau medicamente de acasa. deci s-o putut si-n comunism; totu' depinde in ce perioada a comunismului ne uitam ca sa analizam. si totusi, nu regret.
De unde sunt eu din Slatina, nu mai exista incalzire a orasului de prin 92. Desi m-am nascut in 89 si nu am trait in comunism, imi aduc amint frigul din casa, spalat la lighean, incalzit apa pentru spalat etc. Nu erau nici bani si abia cand eram in clasa 7-8 au putut ai mei sa monteze central.
Aveam 7 ani la Revolutie, dar plapuma aia de 20 de kg a fost prezenta multi ani in viata noastra. Oras de provincie unde nu exista caldura si apa calda din default. Am avut candva inainte de Revolutie, gen doua ore apa calaie si caloriferele abia daca le simteai putin calde, dar pentru o ff scurta perioada de timp. Apoi parintii mei n-au avut bani de centrala si ne-am incalzit cu ce-am apucat, de la resouri la aragaz (altul decat cel din bucatarie, de data asta pus pe holul de langa camera noastra) sau soba pe gaze construita clandestin. E mare minune ca nu s-a intamplat nicio nenorocire. Tin minte ca aveam firele de la resou lipite cu ceva banda si bubuiau daca calcai pe ele... Si revenind la anii de aur, tin minte mustruluiala pe care mi-am luat-o la 6 ani ca am plecat cu mana goala de la coada la zahar... Copil de 6 ani facut sardina, acasa certat ca n-a rezistat.
Brucan a fost mult prea optimist cu tranzitia in 20 de ani. As minti sa spun ca imi amintesc frigul pentru ca aveam 3 ani la revolutie, dar constat si reversul medaliei in zilele noastre. Sunt adulti care acum stau in casa iarna la 24 de grade si daca au copii, le pun 2 caciuli la 0 grade.
O sa mai dureze mult pana ne vindecam de parazitul comunist si asta se va vedea din pacate si la alegeri, unde cel mai votat partid este urmasul partidului unic de 35 de ani la fiecare ciclu electoral.
24 mi se pare cam cald, nu pot sa dorm bine la temperatura aia. Vara dau drumul la AC cand sare de 22 noaptea in dormitor. Eu stau asa la 20-21 in pantaloni scurti si tricou si ma simt bine.
Pana la urma de asta e democratie, daca vrei sa stai si la 30 de grade sa poti.
Chiar asa era...si la noi in apartament era un frig groaznic, chiar si dupa revolutie, in anii mei de liceu. Pana a reusit tatal meu sa faca separatie de gaze si sa monteze centrala proprie, sa mai izoleze peretii si sa schimbe tamplaria. De aceea am fobie la frig, nu il suport deloc!
Wow! Da, de aia urasc acum orice legat de incalzirea centrala a dementului de Nicusor Dan si aberatiile UE cu centralele pe gaz!
mie îmi place cand răcnea tot cartierul de la balcoane: a venit appaaaaaàa. și tot opream fotbalul sa mergem sa facem baie
cel mai nașpa era că dacă voiai să pui mâna pe o domnișoară din clasa, nu aveai unde, fetele aratau ca niște bețe. acum la 14-15 ani...doamne doamne
Eu am ramas traumatizat de întreruperea energiei electrice între anumite ore seara. Mama făcuse rost de la un magazin de la țară de o lampa cu gaz ca sa pot face temele în bucătărie unde puteam încălzi mai ușor de la aragaz. Ei aveau un stoc de lumânări pentru una din camere (și ala luat pe sub mana de la un unchi care era gestionar la un magazin de produse chimice). Învățătoarea mea o rugase pe mama să-i facă rost de niște suluri de hârtie igienica de la același unchi...
In epoca de aur a PSD (cu Nastase, Cozmanca, Michi Șpagă, etc.) a fost o iarna în care primarul PSD local nu a putut sa finanțeze păcura pentru societatea locală de termoficare. Afara erau și -20 de grade iar caloriferele la limita înghețului. Aveam copil de 2 ani și a ținut vreo doua săptămâni... Am avut ocazia să-l aud pe directorul de la termoficare cum se milogea la Cozmanca (care era parlamentar din zona) sa rezolve trimiterea a câteva vagoane de păcură ca sa nu înghețe calorifere oamenilor. Aia a fost scârba maxima, la câteva luni am plecat din țară.
Am avut noroc cu curentul se oprea rar, mai mult la bunici decat acasa la bloc, cred ca suntem pe retea cu Spitalul Fundeni sau ceva. SI bunicii aveau lampa cu gaz.
Am avut niste dispute cu diferiti amici, de aproximativ aceeasi varsta cu mine,care sustineau sus si tare, ca nu a fost asa nasol.Aveam 20 de ani la asazisa revolutie si nu pot uita frigul pe care l faceam noaptea.Dormeam toti 3 fratii in acelasi pat si neavand plapuma ne inveleam cu paltoane peste paturi.Ori uleiul si zaharul pe cartela.Cozile la paine ori la orice se putea primii la alimentarele goale, in fapt pline de conserve de peste, creveti si bautura.Oamenii sunt scrantiti rau,nu ca as fi eu foarte zdravan la cap, dar sa negi realitatea, ori suferi de disonanta cognitiva ori esti batut in cap,pur si simplu.
cine regreta anii aia e cumplit de ratat sau dezaxat
Inca mai sunt multi idioti care regreta perioada aia sin pacate. Aveam 9 ani cand a picat regimul, imi amintesc insa destule din perioada aia. Am fost printre cei norocosi care aveau bunici la tara si primeam diverse de la ei... Trei chestii urate imi vin acum in minte: aglomeratia din trenul Iași-Timișoara cand fiecare cara in plase de rafie porcul taiat la bunici (aici se adauga si mirosul groaznic din tren) si frigul. Nu conta ce faceai si unde erai frigul te rupea in doua in perioada iernii... Pot spune ca si urmatorii ani dupa 90 era la fel. Ultima chestie a fost frica părinților cand am primit vizita securitatii... A fost doar o verificare de rutina sa vada ce carti avem in biblioteca si ce citim.
Ca un memento, probabil, trenul Iasi-Timisoara e azi acelasi tren al foamei din vremea studentiei mele (jumatatea anilor 2000), iar atunci era la fel ca in copilaria mea mica (ultima jumatate a anilor '80).
Da. Cam așa am trait și eu pe vremea aia. Singurul aspect frumos era acela că erau foarte mulți copii în bloc și în cartier și aveam o grămadă de prieteni. Nu puteai să te plângi că nu ai cu cine să te joci sau să socializezi. În rest a fost greu de trait, în special după 1980 era tot mai apăsătoare atmosfera.
Si totusi votezi partidul national socialist ca sigur e mai bun decat partidul european socialist.
sigur
nu regret deloc comunismul dar descrierea ta face parte din ultimii 10-12 ani de comunism. la sfarsitul anilor '60 si pana la sfarsitu' anilor '70 in comunism nu o fost asa, intreaba-ti parintii sau pe cei mai in varsta. parintii mei aveau apa calda la bloc 24 din 24, iarna caldura in calorifere 24 din 24, nu cozi la paine, nu cozi la carne. bun, nu se gaseau chiar toate delicatesurile dar nici lipsa nu era. pe timpu' verii, in fiecare duminica (sambata era zi normala de munca) toata lumea era afara la gratar cu lazi de bere (o lada avea 24 de sticle), absolut oricine isi permitea. daca aveai de cumparat ceva mai costisitor (gen mobila, de exemplu) ce costa mai mult de 500 lei (de cifra asta nu-s sigur da-i buna ca exemplu) puteai cumpara in rate fara dobanda. erau locuri in spitale si nu trebuia mers cu mancare sau medicamente de acasa. deci s-o putut si-n comunism; totu' depinde in ce perioada a comunismului ne uitam ca sa analizam. si totusi, nu regret.
Stii cum e, comunismul merge pana se termina banii.
De unde sunt eu din Slatina, nu mai exista incalzire a orasului de prin 92. Desi m-am nascut in 89 si nu am trait in comunism, imi aduc amint frigul din casa, spalat la lighean, incalzit apa pentru spalat etc. Nu erau nici bani si abia cand eram in clasa 7-8 au putut ai mei sa monteze central.
Aveam 7 ani la Revolutie, dar plapuma aia de 20 de kg a fost prezenta multi ani in viata noastra. Oras de provincie unde nu exista caldura si apa calda din default. Am avut candva inainte de Revolutie, gen doua ore apa calaie si caloriferele abia daca le simteai putin calde, dar pentru o ff scurta perioada de timp. Apoi parintii mei n-au avut bani de centrala si ne-am incalzit cu ce-am apucat, de la resouri la aragaz (altul decat cel din bucatarie, de data asta pus pe holul de langa camera noastra) sau soba pe gaze construita clandestin. E mare minune ca nu s-a intamplat nicio nenorocire. Tin minte ca aveam firele de la resou lipite cu ceva banda si bubuiau daca calcai pe ele... Si revenind la anii de aur, tin minte mustruluiala pe care mi-am luat-o la 6 ani ca am plecat cu mana goala de la coada la zahar... Copil de 6 ani facut sardina, acasa certat ca n-a rezistat.
Brucan a fost mult prea optimist cu tranzitia in 20 de ani. As minti sa spun ca imi amintesc frigul pentru ca aveam 3 ani la revolutie, dar constat si reversul medaliei in zilele noastre. Sunt adulti care acum stau in casa iarna la 24 de grade si daca au copii, le pun 2 caciuli la 0 grade.
O sa mai dureze mult pana ne vindecam de parazitul comunist si asta se va vedea din pacate si la alegeri, unde cel mai votat partid este urmasul partidului unic de 35 de ani la fiecare ciclu electoral.
eu stau la 24 in casa, pantaloni scurti si maneca scurta. Exact.
24 mi se pare cam cald, nu pot sa dorm bine la temperatura aia. Vara dau drumul la AC cand sare de 22 noaptea in dormitor. Eu stau asa la 20-21 in pantaloni scurti si tricou si ma simt bine.
Pana la urma de asta e democratie, daca vrei sa stai si la 30 de grade sa poti.
Noaptea e la 22