O zi din viata mea in comunism

Dimineata ma trezeam in frig, ieseam grijuliu din sacul de dormit cumparat cu spaga si relatii de ai mei. Ei aveau o plapuma hardcore de lana de 10 kg cred. Ma spalam cu apa rece (ca la Nicusor Dan) si mancam ceva paine prajita cu unt (daca gasisem unt) daca nu ceva salam victoria (cu soia, naturist si ecologic!) sau pateu - alt lux daca era - si beam lapte, tot asa, daca prinsesem la coada ziua anterioara. Daca nu, beam Bikava (un praf din cicioare) cu apa calda. Daca aveam margarina Rama, de la unguri, era sarbatoare!

Apoi bagam - daca nu aveam multe lectii - cozi pe la unt, lapte, carne si ce naiba se mai gasea prin zona. Aveam noroc cu bunicii, fiind unicul nepot, eram rasfatatul familiei si ne dadeau carne si unt si diverse, ca aveau timp sa stea la cozi. Tata a fost fotograf, avea relatii la carne si alimentara si facea rost de chestii, ca toti aveau nevoie de poze. Ne mai descurcam.

( Cand ma duceam la bunici, era rai: stateau la casa si aveau sobe si cald. Bine, tot in frig te trezeai dimineata, dar in bucatarie era masina de gatit pe lemne si facea cald. Stateam acolo pana se facea si focul in casa.)

Apoi, valea la scoala, care arata ca o puscarie, cu peretii vopsiti in vedele ala omniprezent in toate institutiile si putind a ulei de vopsea. Si acolo frig de crapai, stateam cu hainele pe noi si cand derbedeii mai spargeau si cate un geam, era si mai amuzant. Colentina era o tiganie sinistra pe vremea aia si in curtea scolii intra oricand, oricine sa joace fotbal sau sa faca ceea ce snowfleksii numesc acum bulling. Pe vremea aia se numea “a se da smecher” sau “am venit cu vara-miu sa-i bata pe aia”. Era parte din viata de zi cu zi.

Ca si incaierarile cu colegii, trasul felelor de par, piedicile, ruptul uniformelor cand jucam frunza sau fotbal. Acum ii cresc pe astia ca pe garoafe la gradina botanica, sa nu cumva sa vada viata reala. Dar, divagam.

Ghizodanele alea avea 5 kg cred, doldora de carti si caiete si nu aveam din alea gen troller, le duceam in spate si nimeni nu comenta! Lectiile erau la fel de inutile, plictisitoare, cu aceeasi profesori cretini ca si acum. Aici nu s-a schimbat nimic.

Apoi, inapoi acasa, pe strazile intunecate, ca era bezna, nu se dadea curent pe iluminatul public, noroc ca stateam aproape. Ajuns acasa, acelasi frig, puneam trenning-ul si sosetele de lana si ma jucam nitel sau faceam lectii. La TV erau 2 ore de program: o jumatate de ora de stiri despre ce a facut Tovarasul si Tovarasa si o ora jumate de film vechi, prost sau comunist, rulat pentru a 200-a oara, de le stiam pe de rost pe unele.

Mai ascultam la radio, mai puneam un disc cu o piesa de teatru sau o poveste sau muzica. Cam ala era maximul de entertainment disponibil. Mai mergeam cu ai mei la filme la cinema, si alea vechi si rulate in reluare.

La mine in camera, intre ramele de lemn ale geamurilor si perete puneam bucati de ziare, ca sufla vantul prin fata blocului si se simtea pe acolo. Ai mei aveau noroc, la dormitorul lor erau doua randuri de geamuri, intre care tineau perne. Mai incalzeam casa cu aragazul, dupa ce ne-au bagat gaze, dar te lua de cap mirosul ala de gaze arse dupa o vreme. Dar e ok, UE vrea sa ne intoarca acolo cu interzisul centralelor cu gaze sau supra-impozitarea lor. De ce sa stai comod in casa ta?

Apoi somn si la loc comanda.

Daca auziti pe cineva ca regreta comunismul, inseamna ca a fost o persoana atat de ratata incat nu a fost in stare sa faca nimic ca sa traiasca mai bine decat ce am povestit mai sus.