Stateam de vorba cu un prieten zilele astea despre situatia economiei romanesti si cum se duce iar pe Ciolacu nivelul de trai. Si am realizat ca in ultimii 33 de ani de la Revolutie incoace, am avut si noi fix 7 ani de trai ok. Deci cam o cincime, 21%. Restul, a fost horror. Si daca ma gandesc bine, nu as numara ceva inainte de Revolutie, de asemenea.
Ani buni au mai fost, depinde de experienta fiecaruia...
Eu unul nu pot sa spun ca o duceam foarte prost nici inainte de 89. Bunicul meu era preot. Oamenii aduceau la preot de toate...
Criza aia din 2008 pe mine m-a lovit tare. Inainte eram avocat de registru. Recunosc, nu faceam 2 parale ca avocat in instanta, dar stiam sa infiintez firme. Le faceam pe banda rulanta, imi intrau banii in cont, nu imi mai pasa de client sa il tin si sa ii ofer asistenta. Firme acum mari, au fost infiintate de mine, iar ca un prost le-am lasat sa se duca la altii... Era castig usor, am intrat in 2009 cu 3 depozite in banca... Criza... Nu se mai infiintau firme, se desfiintau. Am incercat incet incet sa ma reprofilez, dar mai mult traiam din banii din depozite. In 2012, m-am angajat la o firma de avocati care faceau aproape numai insolventa. Acolo era munca si trai adevarat... Am invatat acolo sa fiu om si avocat. 10 ani apoi am lucrat mai mult in insolventa, in special reorganizare.
A venit COVID-ul. Iar, pentru un avocat de instanta era dezastru. Iar in martie 2022 cand Romania se bucura ca s-au ridicat restrictiile, a doua zi mie ANAF imi punea poprire pe conturi cu niste sume fabuloase care habar nu aveam de unde le scosesera. Am fost la un inspector de la ei, care mi-a explicat ca fiind avocat, fara indoiala veniturile declarate de mine nu sunt chiar exacte, asa ca au estimat ei venitul meu pentru 2020 raportat la cel din 2019... Aceea a fost ziua in care am decis sa plec din tara.
Am cesionat un contract, ca planuiam sa cumpar apartament in Bucuresti. Am cesionat contractul, am luat ceva bani am achitat suma poprita si s-a terminat. Deocamdata. Oricum pe viitor stiu ca ANAF asteapta vreo 2 ani inainte sa incerce o alta poprire... Le urez succes...
Aveam inca un credit de nevoi personale la o banca. Contul fiind blocat, intram in probleme cu banca. Asa ca trebuia sa ridic poprirea
Creanta era oricum contestata, dar in Romania, contestatia nu suspenda executarea. Stiu ca si daca as castiga procesul cu ANAF, nu vor da banii inapoi, ii vor compensa cu alte creante. Deocamdata se ocupa un fost coleg de dosar... Nu ma mai intereseaza, drept sa spun, nu mai tin conturi in Romania
Cum l-ai incarcat tu pe sapte, cifra magica si norocoasa, cu energie negativa... Tztztztztztztz...
.
Lasand gluma la o parte, in urmatorii doi ani (cel putin) sigur nu plusam cu nimic.
.
P.S. Nu ai prietenii care trebuie. Daca discutai cu oamenii potriviti, sigur ai fi aflat ca ultimii 10 = zece = 7+3 ani au fost chiar foarte reusiti. Chiar daca ne-a zgandarit oleak pandemia, Romania s-a educat, banii de la Uniunea Europeana au inundat tara si, de-atata bine, presedintele nostru s-a dus sa le arate si la africani ca se poate.
Ani buni au mai fost, depinde de experienta fiecaruia...
Eu unul nu pot sa spun ca o duceam foarte prost nici inainte de 89. Bunicul meu era preot. Oamenii aduceau la preot de toate...
Criza aia din 2008 pe mine m-a lovit tare. Inainte eram avocat de registru. Recunosc, nu faceam 2 parale ca avocat in instanta, dar stiam sa infiintez firme. Le faceam pe banda rulanta, imi intrau banii in cont, nu imi mai pasa de client sa il tin si sa ii ofer asistenta. Firme acum mari, au fost infiintate de mine, iar ca un prost le-am lasat sa se duca la altii... Era castig usor, am intrat in 2009 cu 3 depozite in banca... Criza... Nu se mai infiintau firme, se desfiintau. Am incercat incet incet sa ma reprofilez, dar mai mult traiam din banii din depozite. In 2012, m-am angajat la o firma de avocati care faceau aproape numai insolventa. Acolo era munca si trai adevarat... Am invatat acolo sa fiu om si avocat. 10 ani apoi am lucrat mai mult in insolventa, in special reorganizare.
A venit COVID-ul. Iar, pentru un avocat de instanta era dezastru. Iar in martie 2022 cand Romania se bucura ca s-au ridicat restrictiile, a doua zi mie ANAF imi punea poprire pe conturi cu niste sume fabuloase care habar nu aveam de unde le scosesera. Am fost la un inspector de la ei, care mi-a explicat ca fiind avocat, fara indoiala veniturile declarate de mine nu sunt chiar exacte, asa ca au estimat ei venitul meu pentru 2020 raportat la cel din 2019... Aceea a fost ziua in care am decis sa plec din tara.
Pai si cum ai rezolvat cu anaf?!
Am cesionat un contract, ca planuiam sa cumpar apartament in Bucuresti. Am cesionat contractul, am luat ceva bani am achitat suma poprita si s-a terminat. Deocamdata. Oricum pe viitor stiu ca ANAF asteapta vreo 2 ani inainte sa incerce o alta poprire... Le urez succes...
pai daca nu era reala de ce ai platit-o? Ca nu inteleg.
Aveam inca un credit de nevoi personale la o banca. Contul fiind blocat, intram in probleme cu banca. Asa ca trebuia sa ridic poprirea
Creanta era oricum contestata, dar in Romania, contestatia nu suspenda executarea. Stiu ca si daca as castiga procesul cu ANAF, nu vor da banii inapoi, ii vor compensa cu alte creante. Deocamdata se ocupa un fost coleg de dosar... Nu ma mai intereseaza, drept sa spun, nu mai tin conturi in Romania
Cum l-ai incarcat tu pe sapte, cifra magica si norocoasa, cu energie negativa... Tztztztztztztz...
.
Lasand gluma la o parte, in urmatorii doi ani (cel putin) sigur nu plusam cu nimic.
.
P.S. Nu ai prietenii care trebuie. Daca discutai cu oamenii potriviti, sigur ai fi aflat ca ultimii 10 = zece = 7+3 ani au fost chiar foarte reusiti. Chiar daca ne-a zgandarit oleak pandemia, Romania s-a educat, banii de la Uniunea Europeana au inundat tara si, de-atata bine, presedintele nostru s-a dus sa le arate si la africani ca se poate.
🤣🤣🤣
🤣🤣🤣
am citit "notificatia" pe telefon, adica doar titlu' articolului si instantaneu mi-am spus: da, intr-adevar din 1969 pana in 1976 😁
neah, fara dictaturi.
Pai și în prezent ce trăim???🤔
Ceva intre cosmar si o gluma proasta ca Ciolacu?
Si asa, parca era prea plictisitoare viata.
Cine are nevoie de stabilitate in viata :))
corect, e plictisitor!