Ghinion: Doar 7 ani de bine am avut si noi in tara asta!

Stateam de vorba cu un prieten zilele astea despre situatia economiei romanesti si cum se duce iar pe Ciolacu nivelul de trai. Si am realizat ca in ultimii 33 de ani de la Revolutie incoace, am avut si noi fix 7 ani de trai ok. Deci cam o cincime, 21%. Restul, a fost horror. Si daca ma gandesc bine, nu as numara ceva inainte de Revolutie, de asemenea.

Imediat dupa '89 toate s-au dus in cap: joburi, inflatie, nivel de trai siguranta zilei de maine. Imi amintesc anii aia ca fiind foarte cenusii, cu parintii vesnic ingrijorati sa nu ramana fara joburi si obsedati de grija zilei de maine in permanenta. Pentru astia amarati ca noi, erau vremuri grele.

Preturile sareau uneori de la o zi la alta si numai faptul ca mama avea un job stabil intr-o banca ne-a tinut departe de probleme. Oamenii protestau pentru orice, in special pentru marit salarii si scazut preturi, saracii de ei credeau ca asa merge treaba. Aveti o cronologie a vremii destul de bine facuta aici. Erau atat de multe mitinguri zilnic uneori, ca era foarte dificil sa mergi ziua prin centrul Bucurestiului si eu aveam cursuri pe langa Piata Revolutiei, o zona preferata de protestatari.

Apoi baietii de la putere au impachetat usor, usor tara, au facut-o bucati si au vandut tot ce se putea. Castigarea alegerilor de catre Conventia Democrata in 1996 a fost fix ca USR-ul ajuns in guvern in 2020 doar ca sa fuga: a naruit ultimele sperante prin ineptitudinea politicienilor lor.

Apoi am inceput sa ne pregatim pentru intrarea in UE, care ne-a ajutat pe de o parte mult, iar pe de alta ne-a lasat fara forta de munca. Clar nu puteam fara, cat nu-s eu de fan al Uniunii. Solutia e debirocratizarea si mai putina influenta locala, nu iesitul din ea.

De prin 2006 a inceput sa fie ok-ish. Preturile nu mai sareau, s-a facut reforma monetara in 2005, cand s-au taiat zerourile alea de pe bacnote, se vedea luminita de la capatul tunelului. Lucrurile incepusera sa mearga, apareau joburi ok si incepuse cultura corporatista si la noi.

Apoi dupa alegerile din 2008, cand cretinii de politicieni au ignorat recesiunea si situatia economica fix ca acum, s-a dus totul in cap iar. In 2010 nu aveam la ce sa aplic, cand mi-am schimbat jobul, nu zic de interviuri, da? Era destul de horror. Tot raul spre bine, totusi, ca asa am inceput sa caut de munca remote si din 2012 numai asta am facut. Asa am supravietuit crizei, fara sa plec din tara, cum au facut multi.

Apoi, de prin 2015, a inceput sa fie iar ok. Criza incepuse sa dispara, locuri de munca platite decent erau deja iar societatea isi revenise in urma socului prin care trecuse. Totul bine si frumos pana prin 2020, la prima carantina. Cand stateam in casa si mergeam cu masca pe strada ca asa ne spunea un venetic peltic, care nici romana nu o vorbea cum trebuie, groparul Colectivului.

Au tot alternat astea si cand s-au terminat a aparut inflatia, tot mai mare si mai galopanta si mai ales, mai greu de oprit, pentru ca guvernatilor le place. Ii ajuta sa plateasca datorii si sa scoata bani de la oameni prin taxe, iar Banca Nationala nu misca nimic sa o opreasca.

O contributie o au si cartelurile de super-marketuri, mancarea e mai scumpa la noi ca in multe alte locuri din vest iar recent s-au scumpit si serviciile in draci. Ma uitam ca am dat pe CASCO cu 200 de euro mai mult si mi-au impus si franshiza leprele de la Generali. Toti pusi pe japca.

Nu, nu cred ca o sa revenim prea curand la traiul bun, deoarece inflatia o sa continue impinsa de cresterile de taxe de la anul.Iar faptul ca astia de la guvernare sunt tot mai imbecili si nu inteleg ce e aia stabilitate economica nici daca le da un cap in gura, nu ajuta cu nimic.

In concluzie, dragilor, fix 7 ani ok am avut, dupa cum ziceam, de la Revolutie pana azi. Si dracu stie cand incepem sa mai adaugam la ei ceva.