Tarifele crescute sunt bluff. Trump n-a vrut niciodată să readucă producția în America. Ca nu se poate, oricum!

Nu cred o secundă că Trump chiar își imaginează că America o să revină la fabrici pline de muncitori cu salopetă, linii de asamblare strălucind în soarele libertății și etichete „Made in USA” pe orice cartelă de SIM, lanternă sau set de șurubelnițe. Nu. Cred că tarifele astea sunt doar o unealtă de presiune. Un joc brutal de negociere în care mesajul e simplu: „Vreți acces la piața noastră? Atunci reduceți și voi taxele pentru ale noastre.”

Dar până se prinde cealaltă parte sau cedează de nervi, rămân în aer fix micii antreprenori americani, care acum se întreabă dacă mai are sens să existe. Vorbim de oameni care nu vând yachturi, ci genți de laptop, puzzle-uri, componente electronice și alte chestii complet banale dar vitale. Un exemplu genial e Allen Walton, un tip care face gadgeturi de supraveghere sub brandul SpyGuy. Omul ăsta a făcut totul ca la carte: și-a crescut afacerea de la zero, a ajuns pe primul loc în Google pentru categoria lui, și tocmai când se pregătea să mai bage o tură de marfă… pac: tarif de 145% pe importurile din China. Adică dacă vrei să mai aduci stocuri, plătești aproape dublu.

Acum întreabă-te: cât de „Made in USA” poate să devină un gadget de spionaj care se bazează pe 12 tipuri de microcipuri și o lentilă pe care o fac exact trei fabrici în lume? Răspunsul: zero barat. Dar nu pentru că Allen sau alții n-ar vrea să producă în America. Problema e că nu pot. Și nu doar pentru că ar costa prea mult, ci pentru că America pur și simplu nu mai are fabricile, lanțurile de aprovizionare, forța de muncă sau expertiza care există în China.

China a crescut un ecosistem complet – de la materii prime, la fabrici, ingineri, muncitori, transportatori, firme de ambalare, firme care fac doar șuruburi la comandă, firme care testează suduri cu laser. E un lego industrial pe care nimeni nu-l poate copia peste noapte. Și toate sunt aproape unele de altele. Vrei un lot de 1000 de carcase pentru un gadget? Se face în 3 zile. Vrei același lucru în America? Fie nu se poate, fie trebuie să comanzi 100.000 și să aștepți trei luni.

Să luăm un exemplu simpatic: un antreprenor care vindea puzzle-uri. Piese cartonate. Nimic SF. Când a încercat să mute producția în SUA, costul s-a triplat. Timpul de execuție s-a dublat. Calitatea a scăzut. Ce a făcut omul? A închis totul.

Alții au încercat să mute producția în Vietnam, India, Thailanda – dar acolo nu există același nivel de finețe, nici la preț, nici la rapiditate. În China, de ani buni, fabricile au învățat să lucreze cu comenzi mici, să modifice rapid liniile de producție, să schimbe culori, forme, chiar materiale, pe loc. În SUA, dacă vrei ceva custom, trebuie să convingi o fabrică care lucrează deja pentru Boeing să-ți bage în program 250 de huse de microfon. Succes.

Mai mult: și dacă ai avea banii, și dacă ai avea planul, tot nu ai oamenii. Pentru că SUA, între timp, și-a tăiat singură craca de sub picioare: politicile de imigrație stricte au blocat exact acei specialiști chinezi, vietnamezi sau indieni care știau să pună pe roate o linie de fabricație. Genul de oameni care nu doar că știu să folosească CNC-ul, dar știu să-l rescrie din mers. În lipsa lor, totul se învârte în cerc: vrem să fabricăm local, dar n-avem cu cine.

Așa că întrebarea nu e de ce mai produce America în China, ci cum a ajuns America să nu mai poată produce fără China. Și dacă nu îți place răspunsul, ține minte: nu poți forța realitatea să se potrivească cu patriotismul. Producția nu se face cu slogane. Se face cu lanțuri logistice reale, cu muncă sincronizată, cu sute de detalii care trebuie să meargă perfect împreună.

Tarifele astea nu reconstruiesc nimic. Nu creează fabrici. Nu aduc ingineri înapoi. Nu învață muncitori să facă injecții plastice sau matrițare. Tot ce fac e să-i pună în genunchi pe micii antreprenori care încearcă să vândă ceva real, într-o piață în care China încă e mama producției.

Așadar, dragă guvern american, dacă tot pui tarife, spune-o pe față: nu vrei să relansezi producția. Vrei să forțezi alte state să reducă barierele comerciale. Ok, fair game. Dar nu ne mai minți cu „Made in America”. Că până și steagul ăla pe care scrie asta, ghici unde a fost cusut? Exact. La Shenzhen.