Am ajuns de ceva vreme la varsta la care tind sa ma uit mai lung la noua generatie. Muzica aia care mi se pare retardata, nadragii cu turul la genunchi de zici ca-s kkti pe ei, pizdificarea celor ce ar trebui sa fie barbati, pustoaice machiate si vopsite de la 12-13 ani de zici ca ies la produs, etc. Intelegeti, cu totul alta lume fata de a mea.
Inainte sa trec la subiect, vreau sa specific ca eu am ales calea usoara in viata, sa am camera mea in continuare, sa copilaresc pe Playstation si toate deviceurile care-mi trec prin cap sa le iau, adica sa nu am copii. Sunt prea egoist pentru asta, nu am rabdarea necesara si cred ca as fi un dezastru ca parinte. Sau nu, dracu stie, cert e ca am ales sa nu.
Va spun astea pentru ca eu nu trebuie sa ii suport in aceeasi casa si presupun ca imi e mai usor sa incerc sa fiu echidistant.
Pentru ca am ales, de asemenea, sa imi amintesc cum era si cand eram de varsta lor, tanar rocker “suparat”cu blugi rupti, tricouri cu morti si parul lung. Se uita lumea la mine ca la masini straine. Ba chiar odata, cand m-am dus la niste rude la tara, babele care nu-si faceau doar cruce cand ma vedeau, s-au oferit sa-mi coasa blugii “sa nu mai mergi cu ei asa ma mamaie, al cui esti tu?”.
Acum babele si aia de pe vremuri am ajuns sa fiu noi, uitandu-ne dublu la adolescentii actuali. Sincer, nu cred ca-s cu nimic mai prosti sau mai destepti sau mai buni decat eram noi pe pe vremea aia. Mai grasi sunt clar si mai autisti, de la statul in mediul virtual, dar si noi eram mai scandalagii si mai agitati decat aia batranii, domesticiti in comunism.
Deci, tot pe acolo, sunt niste diferente specifice timpurilor in care traiesc, cum le-am avut si noi pe ale noastre. Eu tampesc cand vad alea cu “noi eram cu cheia de gat toata ziua afara si ne bagau in casa cu japca”. Si pe astia ii baga in casa cu japca cand e cazul si da, unii stau acolo ca au de ce. Noi ce dracu era sa facem in casa, sa ne uitam la TV, la video si sa citim? Pentru alea exista noaptea!
Deci, serios, haideti sa judecam prin prisma vremurilor actuale, nu “mama ce cocosi eram noi si ce fraieri sunt astia!”. Daca aveam calculator si consola cand eram mic, cred ca nu terminam nici 8 clase, sa fim seriosi! Noroc ca nu existau in Romania si cand au aparut eram prea sarac sa am asa ceva. De console am aflat abia prin 2005! Daca aveam internet nu mai citeam nimic, am tot tras saptamana trecuta de mine sa citesc o carte si am abandonat-o dupa 100 de pagini, desi era un SF interesant
Acum nu zic sa le incurajam derapajele si deviatiile, dar sa nu fim ipocriti, toti am fost candva la varsta aia! Plus ca mereu imi amintesc de filmul The Wall de la Pink Floyd si de faptul ca pustiul care eram atunci cand l-am vazut si-a promis solemn ca nu o sa ajunga niciodata parte din Zid. Pana acum, nu cred ca m-ar injura, ma descurc ok.
Daca vrei opinia unui parinte cu doi pusti (9-12), care acum au NU tot ce le trece prin minte, dar foarte multe la care tu si eu nici nu visam la varsta lor, nici macar nu are sens sa comparam generatia noastra (sa zicem 40) cu tinerii de acum.
.
Sunt doua universuri complet diferite. Cel de acum da pe-afara de informatie, pe care prea putini stiu s-o filtreze, cel de atunci era groaznic de sarac in informatie, si ne forta sa fim creativi si sa improvizam.
.
Eu, unul, exact asta incerc sa le spun alor mei: ca, tocmai, NU am solutii la toate problemele lor, fiindca eu vin din alt timp si tot ce pot face e sa incerc sa inteleg odata cu ei, sa le sugerez optiuni si sa le explic de ce cred eu ca le-ar folosi o cale sau alta, raportandu-ma la ce-mi dezvaluie ei din universul lor.
.
Prin urmare, devine foarte important ca ei sa povesteasca despre universul lor. Insa comunicarea asta nu e simplu de obtinut.
Îți urmăresc postările și cu marea majoritate sunt de acord.
Este prima dată când comentez la tine.
Nimeni nu se naște părinte...devine pe parcursul creșterii copiilor...cu fiecare copil este altfel, cu băieții mai ușor și cu fetele mai dificil...Recunosc că îți trebuie curaj și generozitate.
Opinia mea în ceea ce te privește este că: păcat de ADN-ul tău care se va pierde...( pentru că ești un tip deosebit).
Ți-a mai scris cineva mai sus cu același tip de remarcă și îi dau dreptate.