Promovari, merite, sanse si relatii

Stiu ca multi neglijeaza chestia asta, dar antica expresie “prost sa fii, noroc sa ai” este valabila mai mult decat vrem sa credem. Bine, acum nu e un motiv sa ramanem inculti si fara pregatire, ca poate se iveste ceva si “ne scoatem”. Doar ca sansa are rolul ei bine definit in angrenajele Universului, nu e un aspect de omis si nu apare doar prostilor. Contand aici, desigur, si ce face subiectul ei cu asemenea dar divin. Ca vorba aia, Arafat Dumnezeu iti da, dar nu iti trimite pe IBAN, da?

Stiu o companie mioritica unde cineva a ajuns in timp un mare sef, tocmai pentru ca nu stia sa faca nimic. La inceputuri, compania avea doar vreo doua echipe, care foloseau un spreadsheet, pentru a da rapoarte zilnice firmei mama din strainatate. Bolovanul in cauza, era asa priceput la ce facea, incat a fost pus sa se ocupe de raportul respectiv, ca nimeni nu avea chef sa faca asta si in felul asta incurca treaba mai putin.

Decizia respectiva s-a dovedit o foarte proasta peste ani, deoarece omul a cultivat legaturile cu sefimea de dincolo si aia au inceput sa-l creada un competent. Asa ca s-au trezit cu el sef si la fel de nepriceput la nimic, spre groaza tuturor. Si a ramas foarte multi ani in pozitia aia, pana cand s-au prins si ceilalti ce si cum. Omul se aranjase deja, l-a durut in bascheti cand a plecat, oricum avea un CV beton si un cont la fel.

Un alt exemplu misto, povestit de o prietena, este o ruda de-a ei care in facultate era intr-o gasca cu alti 4-5 tipi, care au fondat o companie prin anii 2000. Pentru ca aveau nevoie la inceput de oameni si s-au adresat cunoscutilor. Asa ca l-au luat pe respectivul in firma si l-au pus sa faca chestii, pana a ajuns si asta un mare sef asa, peste ani fara sa realizeze nimic emotionant. Bine, cand ceilalti s-au retras treptat si a ramas cam singurul, s-a vazut foarte rapid cum s-a dus totul in cap, dar, ca si in cazul anterior, omul era deja aranjat.

Bine, asa avem exemplul clasic al lui Steve Wozniak, care daca nu-l lua Steve Jobs dupa el, ca avea nevoie de cineva priceput la hardware, nu auzea nici dracu de el niciodata. Omul e un munte de mediocritate, dar a avut o sansa si a urmat-o.

Evenimentele de mai sus, desigur sunt niste cumuli de factori care se intampla rar si care sunt destul de greu de reprodus, pentru a da mai multe sanse cat mai multor oameni. Eu am folosit cele mai anecdotice povestiri, sansa apare si celor care o merita, doar ca aia mai tolomaci par sa o urmeze mai des, ca deh, nu prea au de ales. Si le cam iese!

O metoda care creste genul asta de sanse, din punctul meu de vedere, este networking-ul, cum se spune acum sau relatiile si cunostiintele cum se zicea pe vremuri. Cu cat ai mai multe, cu atat mai multe sanse. "Norocul surade pretutindeni", cum spunea Frank Herbert in Dune, nu? Cu cat cunosti mai multi oameni, cu atat cresc sansele ca ceva bun sa apara de undeva.

Daca ti-a placut artiolul, orice share pe social media e un pas mare pentru un blog asa de mic, multumesc 😊

Chiar si conexiunile pe Linkedin sau din diverse comunitati online nu se stie niciodata la ce duc si de unde apare iepurasul. Prin anii 2000 eram foarte activ prin anumite zone de pe Internetul mioritic si din intamplare am “agatat” un job, care mi-a adus un ban pana m-am mutat la testarea Ubisoft, unde faceam mai putini, dar hey, era corporate da? Ba chiar cineva din perioada aia cu care am tinut legatura ani de zile, mi-a dat un contract foarte misto platit prin 2018.

Oamenii tind sa apeleze la cunostiinte mai ales daca stiu ca ii pot ajuta cu ce au nevoie atunci, repede. Asa ca largiti-va cercul de cunostiinte, mai treceti cu vederea cand cineva e bolovan ( stiu ca e greu, nu mi-a iesit multa vreme) si lasati un loc de buna ziua, ca nu se stie niciodata. Acum, desigur, daca cineva e magar asta nu e un motiv sa inghititi si sa-l suportati, da? In rest, ramane cum am stabilit, mai multi oameni = mai multe sanse.