Stim cu totii ca tanara generatie are alte pretentii de la un loc de munca. Unii le numesc exagerate, altii le admira. Adevarul cred ca e pe la mijloc.
Fiecare trebuie platit dupa impactul pe care il are in firma respectiva. Nu sunt de acord sa dau unui junior din prima o caruta de bani, dar sunt de acord sa ii dau mai mult decat unui senior plictisit, daca impactul lui dovedit e mai mare (produce mai mult, are idei mai bune, you name it). Ma intreb cati l-ar fi luat pe Zuckerberg, Brin, Page etc pe salariu mare din prima. Sunt firme si in Romania care au marit de 3 ori salariul unui om valoros ca sa nu il piarda, mai putin in multinationale prafuite unde HR-ul e la putere (nu putem sa marim cu mai mult de 20%... nici o problema , baietii astia imi ofera de 5 ori mai mult... papapapapapa si gata). Orice alt criteriu decat impactul pe care il are angajatul e neproductiv, si asta duce automat la nediscriminare pe alte criterii ( nu ma intereseaza daca angajatul meu e albastru, se inmulteste prin diviziune celulara, si voteaza cu partidul furnicilor, atita timp cat produce mult si bine, conlucreaza bine cu colegii si nu afecteaza wellbeingul celorlalti). Dar asta presupune un HR competent, management cu mintea deschisa etc. E mai usor sa ii pui pe toti intr-un sablon si gata...
Pe langa perioada de crestere la pretentiile mentionate se adauga si inflatia; compara ce poti cumpara cu 5k acum si ce puteai cumpara cu 2k acum 10 ani.
Alta problema este emigratia masiva, in tara pare ca au ramas cei slabi iar cei care mai stiu ceva engleza bine si li se invart rotitele si cu initiativa pare ca sunt din ce in ce mai putini, adica oferta mica; asta e vizibil in orasele mici, in orasele universtare, magnet, e posibil sa nu vezi prea pregnant asta; Iar atunci normal ca se arunca cu bani sa se faca nr de personal necesar pt a lua proiectul, mai dau din inertie sa invete si iau la pila din mers.
In schimba da, sunt unii care nu accepta orice cand nu au ce sa oferi.
La inceput de drum iei cam orice cat sa inveti si sa faci experienta; dar pretentiile....sunt mari pt efort minim.
Total de acord cu tine, trebuie intelesi si nu judecati.
Dar "pragul de sus" va veni, mai devreme sau mai tarziu. Si atunci cei deja demoralizati vor cadea si mai tare. Oriunde in lume va fi la fel.
Aici pe plan local rezolvarea e simpla - intr-o oarecare masura - pentru ca daca nu vreau sa lucrez pe 3000RON ca Junior X oricand pot sa plec in Italia sa iau 1000EUR ca salahor, ca vorba aia, "nu se imbogatesc astia pe spatele meu". Si viata trece, leafa merge, si pana iti revii din visare ai uitat si cum e sa inveti. Si asta costa, tare de tot.
Personal cred ca e de la educatie - lipsa ei mai exact - si setting expectations - parentingul modern ne forteaza sa le setam jooos de tot, ca esti cel mai frumos si nu poti sa gresesti niciodata.
Programul flexibil ti-l castigi odata cu experienta si profesionalismul de care dai dovada. Dar daca in scoala toata viata ti s-a spus ca e ok si daca faci, si daca nu faci... Si toata lumea mai nou ia premii, etc.. atunci o sa fie greu. Si salariile or sa fie si mai mici pentru ca vei fi disperat si nici nu mai negociezi, deja vorbeste stomacul pentru tine.
Am avut o data un Junior incredibil de destept. A gresit si i-am explicat unde, ce si cum. Mai mult, l-am asigurat ca data viitoare va fi mult mai bine pentru ca etc. Mi-a spus pe loc: e prima oara cand cineva mi-a zis clar ca am gresit. What now? Era sigur ca atat i-a fost :)))
E greu sa gandeasca in termeni de uzura prematura pana nu ajunge in punctul in care, chiar daca va ajunge pe un post bine platit, sa fie necesar sa faca recuperari costisitoare ca sa fie intr-o forma fizica buna.
Fiecare trebuie platit dupa impactul pe care il are in firma respectiva. Nu sunt de acord sa dau unui junior din prima o caruta de bani, dar sunt de acord sa ii dau mai mult decat unui senior plictisit, daca impactul lui dovedit e mai mare (produce mai mult, are idei mai bune, you name it). Ma intreb cati l-ar fi luat pe Zuckerberg, Brin, Page etc pe salariu mare din prima. Sunt firme si in Romania care au marit de 3 ori salariul unui om valoros ca sa nu il piarda, mai putin in multinationale prafuite unde HR-ul e la putere (nu putem sa marim cu mai mult de 20%... nici o problema , baietii astia imi ofera de 5 ori mai mult... papapapapapa si gata). Orice alt criteriu decat impactul pe care il are angajatul e neproductiv, si asta duce automat la nediscriminare pe alte criterii ( nu ma intereseaza daca angajatul meu e albastru, se inmulteste prin diviziune celulara, si voteaza cu partidul furnicilor, atita timp cat produce mult si bine, conlucreaza bine cu colegii si nu afecteaza wellbeingul celorlalti). Dar asta presupune un HR competent, management cu mintea deschisa etc. E mai usor sa ii pui pe toti intr-un sablon si gata...
degeaba vrea HR-ul daca baietii de la financiar zic nu. Sau managerii.
Pe langa perioada de crestere la pretentiile mentionate se adauga si inflatia; compara ce poti cumpara cu 5k acum si ce puteai cumpara cu 2k acum 10 ani.
Alta problema este emigratia masiva, in tara pare ca au ramas cei slabi iar cei care mai stiu ceva engleza bine si li se invart rotitele si cu initiativa pare ca sunt din ce in ce mai putini, adica oferta mica; asta e vizibil in orasele mici, in orasele universtare, magnet, e posibil sa nu vezi prea pregnant asta; Iar atunci normal ca se arunca cu bani sa se faca nr de personal necesar pt a lua proiectul, mai dau din inertie sa invete si iau la pila din mers.
In schimba da, sunt unii care nu accepta orice cand nu au ce sa oferi.
La inceput de drum iei cam orice cat sa inveti si sa faci experienta; dar pretentiile....sunt mari pt efort minim.
Total de acord cu tine, trebuie intelesi si nu judecati.
Dar "pragul de sus" va veni, mai devreme sau mai tarziu. Si atunci cei deja demoralizati vor cadea si mai tare. Oriunde in lume va fi la fel.
Aici pe plan local rezolvarea e simpla - intr-o oarecare masura - pentru ca daca nu vreau sa lucrez pe 3000RON ca Junior X oricand pot sa plec in Italia sa iau 1000EUR ca salahor, ca vorba aia, "nu se imbogatesc astia pe spatele meu". Si viata trece, leafa merge, si pana iti revii din visare ai uitat si cum e sa inveti. Si asta costa, tare de tot.
Personal cred ca e de la educatie - lipsa ei mai exact - si setting expectations - parentingul modern ne forteaza sa le setam jooos de tot, ca esti cel mai frumos si nu poti sa gresesti niciodata.
Programul flexibil ti-l castigi odata cu experienta si profesionalismul de care dai dovada. Dar daca in scoala toata viata ti s-a spus ca e ok si daca faci, si daca nu faci... Si toata lumea mai nou ia premii, etc.. atunci o sa fie greu. Si salariile or sa fie si mai mici pentru ca vei fi disperat si nici nu mai negociezi, deja vorbeste stomacul pentru tine.
Am avut o data un Junior incredibil de destept. A gresit si i-am explicat unde, ce si cum. Mai mult, l-am asigurat ca data viitoare va fi mult mai bine pentru ca etc. Mi-a spus pe loc: e prima oara cand cineva mi-a zis clar ca am gresit. What now? Era sigur ca atat i-a fost :)))
Buna partea cu salahoreala!
E greu sa gandeasca in termeni de uzura prematura pana nu ajunge in punctul in care, chiar daca va ajunge pe un post bine platit, sa fie necesar sa faca recuperari costisitoare ca sa fie intr-o forma fizica buna.
Și fiu-meu e din generația Z.Are o mentalitate pro -job,independenta. Avem o problema ca nație.
nu e ca natie, e peste tot, in state e mult mai pronuntata din cate am vazut