Obsesia diplomei universitare in cultura locala si universala

“Da mai mama, dar era bine sa fi luat si licenta aia, ca cine stie cand ai nevoie de diploma?” Citat din mama, de fiecare data cand povestesc pe la reuniunile de neam ce fac, cu cine mai lucrez si ce. Nu conteaza ca e cu totul altceva, ca nu mi-ar folosi la nimic, nevoia de diplome e adanc inradacinata in societate, de pe vremea cand erau unica confirmare a unor conostiinte.

Dupa 4 ani de psihologie nu am luat nenorocita aia de licenta pentru ca trebuia sa invat 2 carti cuvant cu cuvant. Nu e o gluma, stiu cum suna, dar asa era baremul: se dadea subiectul iar raspunsul corect consta literalmente in fraze din cartile alea nenorocite, repetate exact ca acolo. Nu conta ca spuneai acelasi lucru.

Dumnezeu la Facultatea de Psihologie Bucuresti era un fost expert in psihologia intreprinderii, Mielu Zlate si cartile alea imbecile si inutile erau scrise de el, desigur. Si jur ca aia era problema, lucrarea de licenta, in Manipularea religioasa, o scrisesem in 10 zile, pe indelete. Asta ca ma oprise decana sa scriu tot, ca aveam material de doctorat acolo, dupa spusele dansei! Dar sa invat ca papagalul doua carti, nope, merci mult. Asa ca am renuntat.

Revenind la ale noastre, toti au o obsesie cu facultatile si cu diplomele alea perfect inutile in majoritatea domeniilor., care nu mai confirma nimic in ziua de azi. Ok, nu zic de medicina, contabilitate, drept, astea. Chestii unde nenorocesti pe altii daca nu sunt standarde. As fi inclus si psihologia, dar acum faci niste cursuri pe la Colegiul Psihologilor si gata, iesi terapeut, deci nu mai e cazul. Poti nenorocii oameni linistit acolo.

Pe vremea comunistilor mai avea un sens, pe langa recunoastere, ca terminai si iti dadeau aia job si casa. Bine, nu aveai ce cumpara cu banii de la job, dar asta nu impiedica toti ratatii sa regrete vremurile. Acum majoritatea se duc ca inecatii la facultati de somerie (ca mine) ies de acolo fara sa aibe habar de nimic concret, dar cu pretentii de salarii mari ca dooooh, au o diploma. Valoreaza fix pix, dragilor, stati linistiti.

E drept ca totusi, in lunga mea cariera, mi-a fost ceruta de vreo doua ori mirifica diploma si ambele dati au demonstrat cat de inutila era. Si ea si persoana care a cerut-o.

Prima data la o multinationala de pe malul Dambovitei, cu mult timp in urma, cand mai existau cartile de munca, ca sa ma poata trece IT manager acolo. Initiativa HR-ului, desigur, mie mi se drapela cum eram trecut. Normal ca nu aveam diploma, dar i-am indicat un alt cod caen care era cam acelasi lucru, dar nu cerea patalama. De atunci m-a urat.

A doua, acum cativa ani, la un interviu pentru un job de Project Manager, la o firma romanesca de produse digitale. Specific toate astea ca sa intelegeti cata nevoie era de o diploma de psiholog. Incepem interviul, omul se uita pe CV, vorbim cateva chestii care erau acolo oricum, apoi, intreaba daca am diploma de licenta, brusc.

Dupa atitudine si intrebarile puse anterior era evident ca interviul era inutil oricum, tipul fiind genul ala de sef care credea ca Dumnezeu ii raporteaza umil. Asa ca am zis macar sa ma lamuresc de ceva si i-am spus linistit ca nu cred ca are nevoie de mine in firma pe expertiza dobandita in facultate. Sau daca are, e nasol.

Omul se uita susprins, da din mouse prin CV si abia atunci vede ce am absolvit. Mai abereaza 2-3 intrebari sa nu zic ca se incheie brusc, desi era evident ca e cu “nu ne cauta, te sunam noi” si opreste discutia. Deci nu stia si nu il interesa ce facusem, pentru el esenta vietii era diploma. Atat ii duce pe unii. Daca aveam hartia aia eram un zeu.

Si sa ne lamurim, cand vorbesc de inutilitatea multor facultati, nu ma refer doar la Romania. In State de exemplu, e mult mai nasol, aia studiaza Gender Studies, Ecologie pe banda si alte tampenii de gen, dau peste 100.000$ pe facultate si ies datori vanduti deja.

Asa ca stau frumos cu parintii niste ani, cat le permite leafa de la KFC sa achite creditul si sa faca inca unul de casa. Mare noroc daca apuca sa plateasca casa in viata asta, cu ce au invatat in mirificele universitati. Bine si ce mai scot din activism, cand mai jefuiesc cate un magazin la un miting pro echitate, desigur.

Si cand spun ca sunt degeaba facultatile de la noi, nu ma refer neaparat la specializarea in sine, ci la CINE si CE preda. Eu in afara de psihologie, am mai trecut prin alte doua, ca nu mi-a ajuns una de someri. Si era plin de materii perfect inutile, neinteresante si degeaba, puse acolo ca cineva sa fie profesor universitar. Nu, pe alea nu le-am mai terminat, macar.

Daca ti-a placut artiolul, orice share pe social media e un pas mare pentru un blog asa de mic, multumesc 😊

Sa nu mai vorbim de calitatea predarii si de cat la curent erau cu vremurile noastre, da? Si din cate am auzit nu s-au inregistrat progrese fabuloase pe nicio arie, ca generatia urmatoare a fost pregatita de primii asa ca nu putea sa iasa vreun miracol.

Dar suntem in siguranta, s-a gasit o solutie. Dragii de la PSD au propus un amendament la Legea Educatiei aflata acum in dezbatere, prin care vor apare facultatile de doi ani. “cu excepția programelor de studii din domeniile medico-farmaceutic, militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională”

Pentru ca stiti, toti politicienii au facut facultatile la cursuri rare si de mare distanta si nu s-au dus deloc. Acum putem beneficia si noi, mai usor, de diplome la misto! Ah si ceilalti cretini de la AUR, au eliminat un amendament care prevedea o limita la mandatele decanilor sau prorectorilor. Sa stea dinozaurii acolo pana se uita pe legitimatie sa isi aminteasca cum ii cheama. Ce poate merge prost cu masurile astea?