Cum "salvarea planetei" ne saraceste inutil:creditele de carbon
Dacă te-ai întrebat vreodată de ce curentul e mai scump, de ce cimentul si-a dublat valoarea sau de ce benzina are accize peste taxe, răspunsul e simplu: plătești pentru o iluzie. Se numește „credit de carbon” și e promovată ca soluție pentru protejarea mediului. În realitate, e doar o schemă care scumpește viața tuturor și nu ajută cu nimic planeta. Zero reducere a carbonului produs de om – care, oricum, nu e problema. Încălzirea e un ciclu natural.
Să fie clar: creditele de carbon nu reduc poluarea. Nu opresc fabrici, nu închid centrale pe gaz, nu transformă marile companii în iubitori de natură. Le permit, pur și simplu, să continue să polueze atâta timp cât plătesc pentru asta. Iar dacă poluează mai mult decât au voie, cumpără mai multe credite. Banii nu merg în vreo pădure magică, ci se plimbă între guverne, brokeri și companii care au învățat să joace după noile reguli – cele care taxează tot, dar nu schimbă nimic.
E ca și cum ai da mafiei amendă pentru fiecare om omorât, dar îi lași să continue – și banii ajung, în final, la niște criminali mai mari.
Cine câștigă? Companiile mari, care pot trece costurile pe prețul produselor. Brokerii, care fac bani din tranzacționarea certificatelor la burse de carbon, de parcă aerul poluat ar fi o marfă ca grâul. Guvernele, care taxează și apoi își aplaudă singure „angajamentul ecologic”. Și câțiva consultanți care îți spun că totul e parte din „tranziția sustenabilă”.
Cine pierde? Fraierul de rând, care plătește facturi, cumpără materiale de construcții, alimente sau combustibil. Pentru că aceste credite se reflectă direct în prețuri. E un cost ascuns, pe care nu-l vezi pe bon, dar îl simți în buzunar. Ai impresia că faci parte dintr-un plan măreț de salvare a planetei, dar în realitate doar finanțezi o schemă care nu reduce niciun gram de CO₂ în mod real.
Banii nu se duc în soluții concrete. Se duc în buzunare bine conectate, în „proiecte verzi” discutabile, în compensații pentru firmele care cică suferă din cauza acestor reguli. Ca în România, unde statul tocmai a alocat 150 de milioane de euro – bani publici – ca să ajute industriile poluatoare să-și cumpere creditele. Deci plătești de două ori: o dată prin prețuri mai mari, o dată prin taxe. Rezultatul? Emisiile continuă, dar sunt „acoperite financiar”.
Nu, nu e o strategie pentru viitor. E un paravan scump și inutil. O înșelătorie în care ți se iau bani reali pentru beneficii imaginare. Planeta nu devine mai curată, dar unii devin mai bogați. Și ție ți se cere „să înțelegi, că e pentru binele tuturor”
Adevărul e că acest sistem n-are nicio legătură cu mediul. Are legătură cu controlul, cu banii și cu iluzia progresului. Dacă vrei să salvezi ceva, începe prin a înțelege unde se duc banii tăi. Breaking news: nu în copaci, nu în aer curat, ci în buzunarele celor care au învățat să vândă vinovăția pe profit.
sa platesti ca sa poti polua este un nonsens.
cei bogati pot plati sa polueze, iar cei saraci, devin mai saraci poluand.
la cei saraci poate aparent reduce poluarea pana la un moment cand incepe sa o creasca. cei mai saraci nu au comfortul de a se gandi la poluare. fac ce au nevoie sa faca ca sa supravietuiasca cum ar fi defrisare necontrolata, deversarea de substante periculoase, abandonarea de gunoaie orinde etc.
la fel si focusul pe emisiile de carbon este o prostie fara margini. nu se pune problema emisiei de particule, folosirea de chimicale nasoale, folosirea de solutii pragmatice si cat mai lipsite de risipa etc.
Foarte bun si de-a dreptul derapant acest derapaj, how dare you! 😁
Pentru prostime si userime, creditul de carbon este prezentat drept panaceul care ajuta la protejarea planetei si gargara care urmeaza dupa de corporate responsibility. Si ce bine e cand renuntam la petrol si trecem la exploatarea litiului, ca masinile trebuie sa fie electrice. Doar Tesle sa nu fie, ca Musk e Hitler, desigur.
Pentru smart-ime, e clar ce e taxa pe carbon: 100% taxa de protectie, dar nu de protectie a planetei, ci a buzunarelor, intereselor si burtilor grase ale unor magnati si mari combinatori si politruci de top, practic un fel de big mafia. Dupa cum ai spus, asta pe spezele prostimii, dar si smartimii, ca platim cu totii. Si pentru un bullshit de mare amloare, faptul ca omul influenteaza mare parte din carbonul din aer, ceea ce, chiar si cu tone de poluare ale aerului, nu e cazul. Daca erupe maine un vulcan, se schimba nivelul de carbon din aer.