In fiecare zi vad pe Linkedin tone de postari cu oameni loviti de nenorocirea diponibilizarilor. Nu vorbesc de oameni la 55 de ani, care au sanse putine sa mai gaseasca de munca. Sau de cei din domenii unde viitorul nu arata prea stralucitor si nu e cerere, cum sunt absolventii de gender studies sau SNSPA. Nope, vorbesc de unii de 30-35 de ani din IT, majoritatea. Bine si inginerie in general si altele, dar, serios, in IT si te jeleste de parca ajungi in drum?
Ce naiba ai facut toti anii astia frumosi si buni, nu ai pus ceva la banca? Ah, i-a mai papat inflatia? Ok, nu am avut 100% si nu e ca si cum i-a tinut lumea in RON sa ai 15% pe hartie si 30% in realitate. Majoritatea din IT castiga in euro/dolari si cei cu lei puteau sa ii converteasca prin Revolut, sau prin happy hours la diverse banci. ( sunt banci care au dimineata 1-2 ore cand poti schimba 1-2000 euro la cursul BNR). Asta pentru ai nostri.
Ca se jelesc la fel si astia de aici si cei din afara, de ti se rupe inima cand ii asculti. Era o domnisoara ieri cu o postare super amuzanta pe sus numita retea, cu 12 sau 10 etape ale supravietuirii dupa o concediere. Si atunci mi-a cazut fisa de fapt de cealalata mare problema, in afara de bani: increderea in since si in ce pot face mai departe.
Majoritatea au fost atat de obisnuiti cu ultimii 7-8 ani de prosperitate, ca sunt foarte nesiguri in ceea ce priveste viitorul lor, acum ca nu ii ii mai alearga recruiterii. Am vazut tot felul de incercari stangace de postat anunturi cum ca ar cauta de munca, dar fara macar sa puna niste chestii clare in profilul ala de Linkedin. Sa intelegi cu ce s-a ocupat in ultimii ani, sa stii la ce il angajezi. Acum stiu ca nu ma citeste atata lume, dar luati de aici exemplu cum iti faci CV-ul cu Chat GPT! Gratis!
Revenind la planul domnisoarei de supravietuire dupa concediere, lipsa aia de incredere nu se opreste aici. Multi au luat concedierea personal, ca si cum cineva a pus o stampila pe ei ca nu sunt buni de nimic. Ca sunt inutili. Si asta e o mare tampenie, pentru ca nu trebuie sa astepti recunostiinta sau chestii de gen de la firmele unde muncesti, dupa cum am explicat pe larg aici. Nu e familia de la birou, aia apare doar cand nu iti pot da o marire sau o promovare, dar ei te iubesc oricum, nu e de ajuns?
Ba chiar la Google cand s-au facut concedierile, aparent au primit niste sefi mari sarcina sa dea afara X oameni, pariez ca nici ei nu stiau exact cine ce si cum, au pasat sarcina mai jos si si-au vazut de treaba. Nu e bine sa iei d-astea personal, ca in afara de ulcer nu te alegi cu absolut nimic si nu duce nicaieri. Trebuiau dati unii afara, ai tras paiul scurt, ghinion.
Prima data cand am fost si eu concediat de la corporatie am fost super ofticat vreo saptamana, dar doar ca au dat aiurea romani afara si au pastrat americani pe bani mult mai multi. Nu mi-am pus o secunda problema ca nu eram bun la ce faceam sau ca vai, ce va zice lumea sau altele de gen. Nu mai zic de ulcer!
Si serios, nu vorbesc din carti, mi-au picat si mie cele doua proiecte la care lucram prin primavara asta, pe motive de “poate lesina piata, ia sa dam afara niste contractori, just in case”. I-am injurat linistit in gand si mi-am vazut de cautat altele, luand si o pauza in acelasi timp. Da, nu e amuzant, dar de departe nimic traumatizant sau cauzator de ulcere. Bine, dupa 12 anu de freelancing/contracting nici nu mai clipeste la fazele astea, e drept.
Daca ti-a placut artiolul, orice share pe social media e un pas mare pentru un blog asa de mic, multumesc 😊
Dar cat timp ai ceva pus deoparte sa stai linistiti un timp daca nu gasesti foarte repede, nu e motiv de panica, nici daca ai rate. Si recesiunile trec, piata revine, trebuie sa te adaptezi si eventual sa accepti mai putini bani o vreme, pana isi revine. Ah nu, va rog, fara aia cu “foloseste timpul sa faci 400 de cursuri, 50 de limbi straine si sa te reprofilezi, nu merge asa. Nope, nici aia cu zona de confort nu merge!
Bine, a mai fost si toata povestea aia cu asa zis-ul AI care ne lasa pe toti in joburile goale si sa vezi ce o sa se goleasca IT-ul de oameni. Dar incepe sa se fasaie si asta, usor usor. Si chiar vad o scurta dezghetare pe piata muncii, acum in prag de vacante de vara, cand s-au prins unii ca le trebuiesc oameni si in urmatoarele trei luni e mai greu de recrutat.
Haideti ca nu e Satana atat de inchis la culoare!
Cel mai bun lucru este sa nu astepti ca Miorita momentul cu concediatul (care, da, poate veni oricand) ci sa fii pro-activ: tii un ochi pe piata muncii, ai o autonomie financiara de 3-4 luni, pastrezi legaturi cu fostii colegi etc. Si cand mergi cu masina nu te astepti sa ai accident dar porti centura. 🙂
Și pe Orange money e un curs foarte bun, daca interesează pe cineva. Foarte aproape de BNR.