Acum cateva zile cineva mi-a spus pe Linkedin ca ii e teama sa-si intrebe managerul direct chestii, ca explica prost si se asteapta sa intelegi telepatic ce vrea.
Este atat bun-simt elementar in postarea asta, incat te poti intreba care mai e rostul ei. Din pacate, insa, avem asa un talent in a ne scăpa lucrurile de un bun simt elementar, incat un articol de felul asta ar trebui sa fie la inceputul oricarui manual de management sau ce se mai preda acum prin facultati.
Am trait-o pe pielea mea. In 2018 am lucrat vreo 3 luni cu un asemenea sef. Era tipicar si avea niste prostii in cap, dar doar el zicea ca gandeste. Mergeam la el cu o lucrare, nici nu o citea, se uita in primul rand la cum arata in pagina si observa fiecare virgula sau punct. Unul daca il observa deplasat rupea lucrarea si te punea sa o printezi iar... Am plecat de acolo, dar am prezis ca de firma aia se va alege praful. In mai putin de 1 an, firma isi schimbase numele si mai aparusera 2 manageri in titlu...
Știi care e faza? Nu e numai în România/în companii românești asta.
Am dat de atâția manageri “cu ștate” în corporații care te fac să te simți ultimul prost că întrebi încât m-am convins că 90% din oameni mimează că știu ce fac la locul de muncă și nu pun întrebări de frică să nu fie puși pe PIP :)
Buna ziua! Am citit cu mult interes, pentru ca ma regasesc in elemente ale articolului cum ar fi: ca nu inteleg neam ce explica sefa/colegele mele. Eu am 2 variante:
1. nu avem aceeasi logica/tip de gandire;
2. nici ele n-au habar (nu neparat ca nu stiu sa le faca), au preluat niste lucruri si le executa fara sa-si puna prea mult intrebari.
parerea mea e ca nu exista "alt tip de gandire". cand ai mintea clara si intelegi ca este responsabilitatea ta sa te faci inteles, atunci reusesti sa te faci inteles.
de obicei cei cu "alt tip de gandire" au mintea incalcita si nu reusesc sa isi adune gandurile.
in primul rand managerul si apoi subalternul au responsabilitatea sa comunice clar, adica se se faca intelesi.
in primul rand managerul, ca jobul presupune comunicare, transmitere clara de informatii, ca in general oamenii nu ii citesc gandurile, mai ales cand are si aura de baubau si ii sperie pe cei mai emotivi.
parerea mea e ca cine cunoaste domeniul bine, este in stare sa explice ce vrea aproape oricui in cuvinte simple. cine este confuz, ametit, mormaie pentru el si se pierde in cuvinte.
cred ca cel mai important pentru comunicare este sa te gandesti ca vorbesti pentru ca celalalt sa te inteleaga, nu sa bifezi ca ai vorbit. te adaptezi astfel incat sa te faci inteles.
pe scurt sunt cam doua cazuri:
- nu stapanesti domeniul si atunci este trist, ca ii ametesti si pe ceilalti.
- nu intelegi ca vorbesti pentru celalalt, nu pentru tine. si atunci calibrezi tonul, cuvintele, atentia etc sa ajunga mesajul la destinatie. nu este despre cat de destept esti tu si cat de prosti ceilalti ca nu te inteleg, tu fiind un special, un geniu neinteles.
- bonus: fie ca intelegi sau nu intelegi subiectul despre care vorbesti, ai o minte cleioasa si incalcita, ca nici tu nu stii ce vrei sa zici. te opresti, te aduni, te concentrezi si apoi formulezi mesajul. nu arunci niste cuvinte la intamplare
Este atat bun-simt elementar in postarea asta, incat te poti intreba care mai e rostul ei. Din pacate, insa, avem asa un talent in a ne scăpa lucrurile de un bun simt elementar, incat un articol de felul asta ar trebui sa fie la inceputul oricarui manual de management sau ce se mai preda acum prin facultati.
.
Subscriu la tot.
stiu ce zici, dar am avut si eu clienti asa si omul ala avea dreptate.
Am trait-o pe pielea mea. In 2018 am lucrat vreo 3 luni cu un asemenea sef. Era tipicar si avea niste prostii in cap, dar doar el zicea ca gandeste. Mergeam la el cu o lucrare, nici nu o citea, se uita in primul rand la cum arata in pagina si observa fiecare virgula sau punct. Unul daca il observa deplasat rupea lucrarea si te punea sa o printezi iar... Am plecat de acolo, dar am prezis ca de firma aia se va alege praful. In mai putin de 1 an, firma isi schimbase numele si mai aparusera 2 manageri in titlu...
Știi care e faza? Nu e numai în România/în companii românești asta.
Am dat de atâția manageri “cu ștate” în corporații care te fac să te simți ultimul prost că întrebi încât m-am convins că 90% din oameni mimează că știu ce fac la locul de muncă și nu pun întrebări de frică să nu fie puși pe PIP :)
nu am zis ca e doar aici :))
Buna ziua! Am citit cu mult interes, pentru ca ma regasesc in elemente ale articolului cum ar fi: ca nu inteleg neam ce explica sefa/colegele mele. Eu am 2 variante:
1. nu avem aceeasi logica/tip de gandire;
2. nici ele n-au habar (nu neparat ca nu stiu sa le faca), au preluat niste lucruri si le executa fara sa-si puna prea mult intrebari.
parerea mea e ca nu exista "alt tip de gandire". cand ai mintea clara si intelegi ca este responsabilitatea ta sa te faci inteles, atunci reusesti sa te faci inteles.
de obicei cei cu "alt tip de gandire" au mintea incalcita si nu reusesc sa isi adune gandurile.
daca nu poti explica ceva unui subaltern cred ca tu ai o prolema nu respectiva persoana :))
in primul rand managerul si apoi subalternul au responsabilitatea sa comunice clar, adica se se faca intelesi.
in primul rand managerul, ca jobul presupune comunicare, transmitere clara de informatii, ca in general oamenii nu ii citesc gandurile, mai ales cand are si aura de baubau si ii sperie pe cei mai emotivi.
parerea mea e ca cine cunoaste domeniul bine, este in stare sa explice ce vrea aproape oricui in cuvinte simple. cine este confuz, ametit, mormaie pentru el si se pierde in cuvinte.
cred ca cel mai important pentru comunicare este sa te gandesti ca vorbesti pentru ca celalalt sa te inteleaga, nu sa bifezi ca ai vorbit. te adaptezi astfel incat sa te faci inteles.
pe scurt sunt cam doua cazuri:
- nu stapanesti domeniul si atunci este trist, ca ii ametesti si pe ceilalti.
- nu intelegi ca vorbesti pentru celalalt, nu pentru tine. si atunci calibrezi tonul, cuvintele, atentia etc sa ajunga mesajul la destinatie. nu este despre cat de destept esti tu si cat de prosti ceilalti ca nu te inteleg, tu fiind un special, un geniu neinteles.
- bonus: fie ca intelegi sau nu intelegi subiectul despre care vorbesti, ai o minte cleioasa si incalcita, ca nici tu nu stii ce vrei sa zici. te opresti, te aduni, te concentrezi si apoi formulezi mesajul. nu arunci niste cuvinte la intamplare